fumărit

română

Etimologie

Din fum + sufixul -ărit.

Pronunție

• AFI: /fu.mə'rit/

Substantiv

Declinarea substantivului fumărit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fumărit	invariabil
Articulat	fumăritul	invariabil
Genitiv-Dativ	fumăritului	invariabil
Vocativ	fumăritule	invariabil

1. dare percepută în Țara Românească și în Moldova, în sec. xVII, pe fiecare coș de fum al caselor țărănești, respectiv pe fiecare casă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online