fustiță

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din fustă + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /fus'ti.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
fustiță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fustiță fustițe
Articulat fustița fustițele
Genitiv-Dativ fustiței fustițelor
Vocativ fustiță fustițelor
  1. fustișoară.


Traduceri

Anagrame

Referințe