glosematică
română
Etimologie
Din franceză glossématique. Confer engleză glossematics, germană Glossematik.
Pronunție
- AFI: /glo.se'ma.ti.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului glosematică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | glosematică | invariabil |
| Articulat | glosematica | invariabil |
| Genitiv-Dativ | glosematicii | invariabil |
| Vocativ | glosematică | invariabil |
- ramură a lingvisticii structuraliste care aplică teoria pozitivismului logic, considerând limba ca un sistem de relații interne, ca obiect în sine.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online