goștinar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din goștină + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /goʃ.ti'nar/


Substantiv


Declinarea substantivului
goștinar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ goștinar goștinari
Articulat goștinarul goștinarii
Genitiv-Dativ goștinarului goștinarilor
Vocativ goștinarule goștinarilor
  1. slujbaș însărcinat cu încasarea goștinei.


Traduceri

Anagrame

Referințe