graben

română

Etimologie

Din germană Graben, franceză graben.

Pronunție

• AFI: /'gra.ben/

Substantiv

Declinarea substantivului graben
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	graben	grabene
Articulat	grabenul	grabenele
Genitiv-Dativ	grabenului	grabenelor
Vocativ	grabenule	grabenelor

1. porțiune scufundată a scoarței terestre, de formă alungită și mărginită de falii paralele.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online