grohăitură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a grohăi + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /gro.hə.i'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
grohăitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ grohăitură grohăituri
Articulat grohăitura grohăiturile
Genitiv-Dativ grohăiturii grohăiturilor
Vocativ grohăitură grohăiturilor
  1. grohăit.


Traduceri

Referințe