gurlui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Formație onomatopeică.

Pronunție

  • AFI: /gur.lu'i/


Verb


Conjugarea verbului
gurlui
Infinitiv a gurlui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să gurluie
Participiu gurluit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (despre unele păsări, mai ales despre porumbei și turturele) a scoate sunete caracteristice speciei.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe