hărăzire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a hărăzi.

Pronunție

  • AFI: /hə.rə'zi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
hărăzire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ hărăzire hărăziri
Articulat hărăzirea hărăzirile
Genitiv-Dativ hărăzirii hărăzirilor
Vocativ hărăzire hărăzirilor
  1. acțiunea de a hărăzi și rezultatul ei.


Traduceri

Referințe