hașurare
română
Etimologie
Din a hașura.
Pronunție
- AFI: /ha.ʃu'ra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului hașurare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | hașurare | hașurări |
| Articulat | hașurarea | hașurările |
| Genitiv-Dativ | hașurării | hașurărilor |
| Vocativ | hașurare | hașurărilor |
- acțiunea de a hașura și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online