habar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din turcă haber, „veste, informație”.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
habar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ habar invariabil
Articulat habarul invariabil
Genitiv-Dativ habarului invariabil
Vocativ habarule invariabil


Expresii

  • A nu avea habar (de sau despre ceva) = a) a nu ști nimic, a nu avea nici o idee despre ceva; b) a nu-și face griji, a nu-i păsa de ceva
  • (reg.) Cum (ți-) e habarul? = cum (îți) merge? cum stau lucrurile?


Traduceri

Anagrame

Referințe