hanâmă

română

Etimologie

Din turcă hanem.

Pronunție

• AFI: /ha'nɨ.mə/

Substantiv

Declinarea substantivului hanâmă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	hanâmă	hanâme
Articulat	hanâma	hanâmele
Genitiv-Dativ	hanâmei	hanâmelor
Vocativ	hanâmă	hanâmelor

1. (înv.) femeie din aristocrația turcă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online