hanâmă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din turcă hanem.

Pronunție

  • AFI: /ha'nɨ.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
hanâmă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ hanâmă hanâme
Articulat hanâma hanâmele
Genitiv-Dativ hanâmei hanâmelor
Vocativ hanâmă hanâmelor
  1. (înv.) femeie din aristocrația turcă.


Traduceri

Referințe