harhăt

română

Etimologie

Formație onomatopeică.

Pronunție

• AFI: /'har.hət/

Substantiv

Declinarea substantivului harhăt
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	harhăt	harhăte
Articulat	harhătul	harhătele
Genitiv-Dativ	harhătului	harhătelor
Vocativ	harhătule	harhătelor

1. (reg.) hărmălaie.

Cuvinte derivate

• hărhălaie
• hărhăti

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online