hicăi

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /hi.kə'i/

Verb

Conjugarea verbului hicăi
Infinitiv	a hicăi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	hicăiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să hicăiască
Participiu	hicăit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (reg.) a bate, a chinui un câine.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• achii
• cihăi

Referințe

• DEX '98 via DEX online