historien

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

daneză

(dansk)

Etimologie

Din historie.

Pronunție

  • AFI: /hiˈsdoɐ̯iən/


Substantiv

  1. forma de nominativ singular hotărât pentru historie.





franceză

(français)

Etimologie

Din histoire („istorie”) +‎ -ien.

Pronunție

  • AFI: /is.tɔ.ʁjɛ̃/


Substantiv

historien m., historiens pl.

  1. (ist.) istoric

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Omofone

Referințe





norvegiană

(norsk)

Etimologie

Din historie.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

  1. forma de nominativ singular hotărât pentru historie.





suedeză

(svenska)

Etimologie

Din historia.

Pronunție


Substantiv

  1. forma de nominativ singular hotărât pentru historia.