homofonie
română
Etimologie
Din franceză homophonie.
Pronunție
- AFI: /ho.mo.fo'ni.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului homofonie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | homofonie | homofonii |
| Articulat | homofonia | homofoniile |
| Genitiv-Dativ | homofoniei | homofoniilor |
| Vocativ | ' | ' |
- fenomen de coincidență sonoră a formei unor cuvinte diferite.
- tip de muzică în care predomină o linie melodică asupra celorlalte care o întregesc armonic (formând acompaniamentul).
Traduceri
Traduceri