horăitură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a horăi + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /ho.rə.i'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
horăitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ horăitură horăituri
Articulat horăitura horăiturile
Genitiv-Dativ horăiturii horăiturilor
Vocativ horăitură horăiturilor
  1. (reg.) sforăială.


Traduceri

Referințe