huiduitură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a huidui + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /hu.i.du.i'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
huiduitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ huiduitură huiduituri
Articulat huiduitura huiduiturile
Genitiv-Dativ huiduiturii huiduiturilor
Vocativ huiduitură huiduiturilor
  1. acțiunea de a huidui și rezultatul ei; huiduială.


Traduceri

Referințe