hurtă

română

Variante

• vurtă

Etimologie

Din ucraineană гурт (hurt, „turmă”).

Pronunție

• AFI: /ˈhur.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului hurtă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	hurtă	hurte
Articulat	hurta	hurtele
Genitiv-Dativ	hurtei	hurtelor
Vocativ	hurtă	hurtelor

1. (folosit în locuțiunea)

Locuțiuni

• (loc.adv.) (reg.) Cu hurta = cu grămada, cu toptanul.
• La hurtă = la întâmplare, fără alegere.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• hâtru

Referințe

• DEX '98 via DEX online