icos

română

Etimologie

Din neogreacă ικοσ (íkos).

Pronunție

• AFI: /i'kos/

Substantiv

Declinarea substantivului icos
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	icos	icose
Articulat	icosul	icosele
Genitiv-Dativ	icosului	icoselor
Vocativ	icosule	icoselor

1. cântare bisericească la slujba utreniei.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• coși

Referințe

• DEX '98 via DEX online