iert

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din ierta.

Pronunție


Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru ierta.
  2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru ierta.





retoromană

(rumantsch)

Variante

  • (dialectele puter și vallader) üert

Etimologie

Din latină hortus („grădină”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

iert m., ierts pl.

  1. (dialectele grischun, sursilvan, sutsilvan și surmiran; bot.) grădină

Vezi și

Referințe