iertăciune

română

Din a ierta + sufixul -ăciune.

Declinarea substantivului iertăciune
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	iertăciune	iertăciuni
Articulat	iertăciunea	iertăciunile
Genitiv-Dativ	iertăciunii	iertăciunilor
Vocativ	iertăciune	iertăciunilor

Să fie cu iertăciune, = formulă prin care se cer cuiva scuze pentru un act nepotrivit nu vă supărați!
A-și lua iertăciune = a cere iertare de la rude și de la prieteni pe patul de moarte