imamea
română
Etimologie
Din turcă imame.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului imamea | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | imamea | imamele |
| Articulat | imameaua | imamelele |
| Genitiv-Dativ | imamelei | imamelelor |
| Vocativ | imamea | imamelelor |
- capătul ciubucului, prin care se trage fumul.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online