trage

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină *tragere (= trahere).

Pronunție

  • AFI: /'tra.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
trage
Infinitiv a trage
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
trag
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să tragă
Participiu tras
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a face efortul de a mișca, de a deplasa ceva, apucându-l pentru a-l da la o parte sau pentru a-l îndrepta spre un anumit punct.
  2. (v.tranz.) (cu complementul „clopotul”) a facesune (prin deplasare într-o parte și în alta).
  3. (v.tranz.) a întinde, a încorda un fir, o sfoară (smucind).
  4. (v.tranz.) (fig.) (înv.) a îndemna; a atrage (asupra sa).
  5. (v.tranz.) a duce, a târî după sine.
  6. (v.tranz.) (despre animale de tracțiune) a face ca un vehicul să se deplaseze (ducându-l după sine).
  7. (v.tranz.) a pune (sau a scoate) (de) pe sine un obiect de îmbrăcăminte sau de încălțăminte; a înfunda pe cap o bonetă, o căciulă; a duce un accesoriu de îmbrăcăminte înspre o parte a corpului (spre a o acoperi); a aranja, a potrivi.
  8. (v.intranz.) (pop.) a avea greutatea de..., a cântări, a atârna.
  9. (v.tranz.) a înfige (într-un corp ascuțit).
  10. (v.tranz.) a îndrepta și a opri un vehicul, o ambarcație la locul de îmbarcare sau de coborâre.
  11. (v.intranz.) a se opri undeva spre a fi găzduit; a se instala undeva pentru un timp limitat.
  12. (v.refl. intranz.) (reg. și fam.; urmat de determinări locale introduse prin prep. „la”) a se duce (mânat de o dorință), a se îndrepta spre o țintă.
  13. (v.intranz.) (fig.) a tinde spre..., a se simți atras către...
  14. (v.intranz.) a prevesti o anumită stare.
    Trage a rău.
  15. (v.refl.) (pop.) a se da la o parte, a se feri din cale; a se retrage.
  16. (v.tranz.) (fig.) a îndura, a suporta, a pătimi.
  17. (v.tranz.) a suporta consecințele unui fapt reprobabil; a ispăși.
  18. (v.tranz.) a lua, a scoate; a smulge; a extrage.
  19. (v.tranz.) a inspira; a respira; a inhala.
  20. (v.tranz.) a fuma, a priza.
  21. (v.intranz.) (despre sobe) a avea tiraj bun.
  22. (v.tranz.) a sorbi, a înghiți, a bea.
  23. (v.tranz.) a trasa, a marca, a desena o linie, un contur.
  24. (v.tranz.) a trece prin...
    Trage firele prin spată.
  25. (v.tranz.) a întinde și a subția un material ductil, trecându-l printr-o filieră.
  26. (v.tranz.) (fam.) a face ceva cu plăcere, cu multă energie, cu pasiune.
  27. (v.tranz.) a da una sau mai multe lovituri; a bate, a plesni.
  28. (v.intranz.) a descărca o armă spre țintă, a face ca proiectilul, săgeata etc. să pornească spre țintă.
  29. (v.tranz.) a freca o anumită regiune a corpului în scopuri terapeutice; a masa.
  30. (v.tranz.) a fricționa.
  31. (v.intranz.) (despre vânt) a bate, a sufla.
  32. (v.tranz.) (adesea impers., subînțelegându-se ca subiect aerul rece, curentul etc.) a învălui pe cineva, provocându-i o senzație neplăcută de răcoare (urmată adesea de îmbolnăvire).
  33. (v.refl.) a descinde din..., a fi din neamul...
  34. (v.refl.) a fi originar din...
  35. (v.refl.) a proveni; a fi provocat (de...).

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • A trage (pe cineva) de mânecă = a) a-i face (cuiva) un semn, a-i atrage atenția spre un anumit lucru; b) a îmbia, a îndemna
  • A fi tras de păr = a fi relatat în mod exagerat, forțat, tendențios
  • A trage (pe cineva) la (sau în) judecată = a cita pe cineva în fața justiției
  • A trage pe sfoară = a păcăli
  • A trage pe roată = a supune torturii cu ajutorul roții de tortură
  • A trage la răspundere = a cere cuiva să dea socoteală de faptele sale, a face răspunzător
  • A trage la fund (pe cineva) = a pune (pe cineva) într-o situație grea; a antrena (pe cineva) cu sine într-o afacere, într-o întreprindere dezavantajoasă, sortită eșecului
  • A trage sforile = a conduce în ascuns, din culise (o acțiune reprobabilă); a unelti
  • A trage targa pe uscat = a trăi în lipsuri, în sărăcie; a o scoate greu la capăt
  • A trage un picior sau a trage piciorul = a șchiopăta
  • (tranz.) A-și trage mâna de deasupra cuiva = a înceta să mai ocrotească pe cineva
  • A trage o spaimă = a se speria foarte tare
  • A trage foloase din (sau de pe urma)... = a avea, a obține un avantaj de pe urma..
  • (fig.) A trage cu urechea = a-și încorda auzul pentru a prinde zgomote ușoare, vorbe șoptite; a asculta pe furiș
  • A trage cu ochiul (sau cu coada ochiului) = a se uita pe furiș, pentru a nu fi observat
  • A-și trage sufletul (sau răsuflarea) = a respira greu din cauza oboselii, bătrâneții etc.; a se odihni după un efort greu
  • (intranz.) A trage să moară = a fi în agonie, a-și trăi ultimele clipe
  • (absol.) A trage la măsea (sau la mustață) = a fi bețiv
  • (A fi) tras cu sfoara = (a fi) drept, aliniat
  • (intranz.) a trage (peste ceva) cu condeiul (sau cu buretele) = a șterge; a anula; a face uitat, a uita
  • A trage banul (sau gologanul) prin barbă = a freca de barbă un ban câștigat (în credința superstițioasă că acest gest atrage un câștig ulterior bun)
  • Tras (ca) prin inel, = se spune despre o persoană cu trupul subțire, mlădios
  • A se trage la față (sau la obraji, la chip) = a slăbi, a avea figura obosită, palidă
  • A trage un (pui de) somn sau a trage la soamne (ori la aghioase) = a dormi adânc


Traduceri

Anagrame

Referințe