iminență

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză imminence < latină imminentia.

Pronunție

  • AFI: /i.mi'nen.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
iminență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ iminență iminențe
Articulat iminența iminențele
Genitiv-Dativ iminenței iminențelor
Vocativ iminență iminențelor
  1. faptul de a fi iminent; starea unui lucru sau a unei situații iminente.


Traduceri

Anagrame

Referințe