iminență

română

Etimologie

Din franceză imminence < latină imminentia.

Pronunție

• AFI: /i.mi'nen.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului iminență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	iminență	iminențe
Articulat	iminența	iminențele
Genitiv-Dativ	iminenței	iminențelor
Vocativ	iminență	iminențelor

1. faptul de a fi iminent; starea unui lucru sau a unei situații iminente.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ameninți

Referințe

• DEX '98 via DEX online