improprietate
română
Etimologie
Din franceză impropriété < latină improprietas, improprietatis.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului improprietate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | improprietate | improprietăți |
| Articulat | improprietatea | improprietățile |
| Genitiv-Dativ | improprietății | improprietăților |
| Vocativ | improprietate | improprietăților |
- lipsă de proprietate în folosirea unui termen, a unei construcții.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online