termen

De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
termen

română

Etimologie

Din latină termen, terminis (cu unele sensuri după franceză terme).

Pronunție

  • AFI: /'ter.men/


Substantiv


Declinarea substantivului
termen
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ termen termene
Articulat termenul termenele
Genitiv-Dativ termenului termenelor
Vocativ termenule termenelor
  1. dată fixă la care, potrivit unei învoieli, unei decizii sau unei dispoziții prealabile, se execută o obligație (bănească) sau se realizează ceva; soroc.
  2. condiție, clauză într-un tratat, într-un acord.
  3. interval de timp, stabilit dinainte, în limita căruia trebuie să se înfăptuiască sau să se întâmple ceva.
  4. (înv.) limită, hotar, sfârșit.

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
termen
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ termen termeni
Articulat termenul termenii
Genitiv-Dativ termenului termenilor
Vocativ termenule termenilor
  1. cuvânt; expresie.
  2. (mat.) fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele care alcătuiesc o progresie sau un raport.
  3. fiecare dintre cuvintele care au o accepție specifică unui anumit domeniu de activitate.

Locuțiuni

Expresii

  • (fig.) A fi în termeni buni (sau răi) cu cineva = a fi în relații bune (sau rele) cu cineva


Traduceri

Referințe