incunabul
română
Etimologie
Din franceză incunable < latină incunabulum.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului incunabul | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | incunabul | incunabule |
| Articulat | incunabulul | incunabulele |
| Genitiv-Dativ | incunabulului | incunabulelor |
| Vocativ | incunabulule | incunabulelor |
- exemplar dintr-o carte tipărită în primii ani ai introducerii tiparului (înainte de anul 1500); (p.ext.) carte foarte veche (și prețioasă).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online