vechi

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latina populară veclus (= vetulus).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv


Declinarea adjectivului
vechi
Singular Plural
Masculin vechi vechi
Feminin veche vechi
Neutru vechi vechi
  1. care există de mult timp, din alte vremuri; care ține, durează, se face de multă vreme; făcut de mult.
  2. (despre limbi) care s-a vorbit într-o epocă îndepărtată; care este cunoscut (și studiat) sub aspectul ei din trecut (deosebit de cel actual).
  3. (despre produse agricole, viticole etc.) din recolta anilor trecuți.
  4. (despre alimente și produse alimentare, farmaceutice etc.) obținut, recoltat, preparat de multă vreme; care și-a pierdut calitățile inițiale; lipsit de gust, alterat, stricat.
  5. care a fost întrebuințat mult și este stricat, uzat.
  6. (rar) bătrân.
  7. (fig.) îmbătrânit (înainte de vreme).
  8. care exercită de mult o profesiune.
  9. (marcând raportul dintre oameni) cu care cineva are relații, se cunoaște de multă vreme.
  10. care a îndeplinit în trecut o anumită funcție, a avut o anumită ocupație etc. pe care n-o mai are în prezent.
  11. (despre ființe) care a trăit într-un trecut îndepărtat; (despre obiecte, fenomene etc.) care a existat într-o epocă anterioară; perimat.
  12. care nu se mai întrebuințează, nu mai prezintă interes, ieșit din uz.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

  • (loc.adj. și adv.) (înv.) Din vechi = din vechime, de demult.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
vechi
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vechi vechi
Articulat vechiul vechile
Dativ-Genitiv vechiului vechilor
Vocativ vechiule vechilor
  1. ceea ce nu mai corespunde timpului sau stadiului dintr-un moment dat, ceea ce este depășit, perimat, pe cale de dispariție.


Traduceri

Referințe