inflige

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză infliger.

Pronunție

  • AFI: /in'fli.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
inflige
Infinitiv a inflige
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
inflig
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să infligă
Participiu '
Conjugare III
  1. (v.tranz.) (rar) a pedepsi.


Traduceri

Referințe