ingera

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză ingérer < latină ingerere.

Pronunție

  • AFI: /in.ʤe'ra/


Verb


Conjugarea verbului
ingera
Infinitiv a ingera
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ingerez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ingereze
Participiu ingerat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (rar) a înghiți alimente.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe