Sari la conținut

insinua

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză insinuer < latină insinuare.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
insinua
Infinitiv a insinua
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
insinuez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să insinueze
Participiu insinuat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a strecura cu dibăcie o aluzie, o idee calomnioasă, răutăcioasă.
  2. (v.tranz. și refl.) a (se) strecura undeva pe nesimțite; a (se) infiltra.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe