dibăcie

română

Etimologie

Din dibaci + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /di.bəˈʧi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului dibăcie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dibăcie	dibăcii
Articulat	dibăcia	dibăciile
Genitiv-Dativ	dibăciei	dibăciilor
Vocativ	dibăcie	dibăciilor

1. îndemânare, abilitate, pricepere, iscusință.
2. șiretenie, viclenie; rafinament.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• dibacei

Referințe

• DEX '98 via DEX online