dibăcie

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din dibaci + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /di.bə'ʧi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
dibăcie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dibăcie dibăcii
Articulat dibăcia dibăciile
Dativ-Genitiv dibăciei dibăciilor
Vocativ dibăcie dibăciilor
  1. îndemânare, abilitate, pricepere, iscusință.
  2. șiretenie, viclenie; rafinament.


Traduceri

Anagrame

Referințe