instanță

română

Etimologie

Din franceză instance < latină instantia.

Pronunție

• AFI: /in'stan.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului instanță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	instanță	instanțe
Articulat	instanța	instanțele
Genitiv-Dativ	instanței	instanțelor
Vocativ	instanță	instanțelor

1. (și în sintagma instanță judecătorească) organ de stat însărcinat cu soluționarea litigiilor dintre persoanele fizice sau dintre acestea și persoanele juridice.

Cuvinte compuse

• instanță judecătorească

Expresii

• În ultimă instanță = în cele din urmă, până la urmă, nemaiavând altă cale

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online