interpolare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a interpola.

Pronunție

  • AFI: /in.ter.po'la.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
interpolare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ interpolare interpolări
Articulat interpolarea interpolările
Genitiv-Dativ interpolării interpolărilor
Vocativ interpolare interpolărilor
  1. acțiunea de a interpola și rezultatul ei; (concr.) ceea ce se interpolează; interpolație.


Traduceri

Referințe