interrupt

engleză

(English)

Etimologie

Din latină interruptus < interrumpere.

Pronunție

• AFI: /ˌɪntəˈrʌpt/

Verb

Conjugarea verbului to interrupt
Infinitiv	to interrupt
Prezent simplu pers. 3 sg.	interrupts
Trecut simplu	interrupted
Participiu trecut	interrupted
Participiu prezent	interrupting

1. a întrerupe

   Don't interrupt me! - "Nu mă întrerupe!"

Antonime

• continue, resume

Cuvinte derivate

• interrupter
• interruption