interstițiu

română

Din franceză interstice < latină interstitium.

Declinarea substantivului interstițiu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	interstițiu	interstiții
Articulat	interstițiul	interstițiile
Genitiv-Dativ	interstițiului	interstițiilor
Vocativ	interstițiule	interstițiilor

spațiu (gol) situat între părțile unui corp sau ale unui sistem de corpuri aflate unul lângă altul pe o anumită porțiune din suprafața lor, fără a se atinge; luft.