intransigență
Etimologie
Din franceză intransigeance, italiană intransigenza.
Pronunție
- AFI: /in.trans.i'ʤen.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului intransigență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | intransigență | invariabil |
| Articulat | intransigența | invariabil |
| Genitiv-Dativ | intransigenței | invariabil |
| Vocativ | intransigență | invariabil |
- însușirea de a fi intransigent; atitudine intransigentă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online