Sari la conținut

intransigență

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză intransigeance, italiană intransigenza.

Pronunție

  • AFI: /in.trans.i'ʤen.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
intransigență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ intransigență invariabil
Articulat intransigența invariabil
Genitiv-Dativ intransigenței invariabil
Vocativ intransigență invariabil
  1. însușirea de a fi intransigent; atitudine intransigentă.


Traduceri

Referințe