intransigent

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză intransigeant.

Pronunție

  • AFI: /in.tran.si'ʤent/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
intransigent
Singular Plural
Masculin intransigent intransigenți
Feminin intransigentă intransigente
Neutru intransigent intransigente
  1. care nu se abate de la o anumită linie adoptată, care nu acceptă concilieri sau compromisuri; incoruptibil. neînduplecat.


Traduceri

Referințe