intransigent
română
Etimologie
Din franceză intransigeant.
Pronunție
- AFI: /in.tran.si'ʤent/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului intransigent | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | intransigent | intransigenți |
| Feminin | intransigentă | intransigente |
| Neutru | intransigent | intransigente |
- care nu se abate de la o anumită linie adoptată, care nu acceptă concilieri sau compromisuri; incoruptibil. neînduplecat.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online