irmos

română

Etimologie

Din slavă (veche) irmosŭ.

Pronunție

• AFI: /ir'mos/

Substantiv

Declinarea substantivului irmos
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	irmos	irmoase
Articulat	irmosul	irmoasele
Genitiv-Dativ	irmosului	irmoaselor
Vocativ	irmosule	irmoaselor

1. primul vers sau prima strofă dintr-o cântare bisericească.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• miros
• roșim
• sorim

Referințe

• DEX '98 via DEX online