jaret

română

Etimologie

Din franceză jarret.

Pronunție

• AFI: /ʒa'ret/

Substantiv

Declinarea substantivului jaret
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	jaret	jarete
Articulat	jaretul	jaretele
Genitiv-Dativ	jaretului	jaretelor
Vocativ	jaretule	jaretelor

1. articulație a membrului posterior la animalele patrupede, situată între gambă și fluier.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online