jecuire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din jecui.

Pronunție

  • AFI: /ʒe.ku'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
jecuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ jecuire jecuiri
Articulat jecuirea jecuirile
Genitiv-Dativ jecuirii jecuirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a jecui și rezultatul ei.


Traduceri