jumătățare
română
Etimologie
Din jumătăța.
Pronunție
- AFI: /ʒu.mə.tə'ʦa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului jumătățare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | jumătățare | jumătățări |
| Articulat | jumătățarea | jumătățările |
| Genitiv-Dativ | jumătățării | jumătățărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a jumătăța și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri