jumătățire
română
Etimologie
Din jumătăți.
Pronunție
- AFI: /ʒu.mə.tə'ʦi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului jumătățire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | jumătățire | jumătățiri |
| Articulat | jumătățirea | jumătățirile |
| Genitiv-Dativ | jumătățirii | jumătățirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a jumătăți și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri