juncă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină juvenca.

Pronunție

  • AFI: /ˈʒun.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
juncă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ juncă junci
Articulat junca juncile
Genitiv-Dativ juncii juncilor
Vocativ ' '
  1. vacă tânără, între doi și trei ani, care încă nu a avut vițel; junică.


Traduceri