juvete

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din ucraineană žyvec.

Pronunție

  • AFI: /ʒu've.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
juvăț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ juvăț juvețe
Articulat juvățul juvețele
Genitiv-Dativ juvățului juvețelor
Vocativ ' '
  1. ochi care poate fi strâns, format prin înnodare la capătul unei frânghii, folosit, mai ales, pentru a prinde un animal; laț.


Traduceri