juvete
Etimologie
Din ucraineană žyvec.
Pronunție
- AFI: /ʒu've.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului juvăț | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | juvăț | juvețe |
| Articulat | juvățul | juvețele |
| Genitiv-Dativ | juvățului | juvețelor |
| Vocativ | ' | ' |
- ochi care poate fi strâns, format prin înnodare la capătul unei frânghii, folosit, mai ales, pentru a prinde un animal; laț.
Traduceri
Traduceri