juxtapune

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză juxtaposer (după pune).

Pronunție

  • AFI: /ʒuks.ta'pu.ne/


Verb


Conjugarea verbului
(se) juxtapune
Infinitiv a (se) juxtapune
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) juxtapun
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) juxtapună
Participiu juxtapus
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a pune mai multe obiecte alături, unul lângă altul; a alătura.
  2. (v.refl. și tranz.) (gram.) a (se) îmbina prin juxtapunere.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe