juxtapune

română

Etimologie

Din franceză juxtaposer (după pune).

Pronunție

• AFI: /ʒuks.ta'pu.ne/

Verb

Conjugarea verbului (se) juxtapune
Infinitiv	a (se) juxtapune
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) juxtapun
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) juxtapună
Participiu	juxtapus
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a pune mai multe obiecte alături, unul lângă altul; a alătura.
2. (v.refl. și tranz.) (gram.) a (se) îmbina prin juxtapunere.

Sinonime

• 1: alătura

Cuvinte derivate

• juxtapoziție
• juxtapunere
• juxtapus

Traduceri

a alătura

engleză: juxtapose (English) finlandeză: asettaa vierekkäin (suomi), asettaa rinnakkain (suomi) franceză: juxtaposer (français)

germană: nebeneinander stellen (Deutsch) rusă: сопоставлять (русский) spaniolă: yuxtaponer (español)

Referințe

• DEX online