lăcătuș

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din maghiară lakatos.

Pronunție

  • AFI: /lə.kə'tuʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
lăcătuș
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lăcătuș lăcătuși
Articulat lăcătușul lăcătușii
Genitiv-Dativ lăcătușului lăcătușilor
Vocativ ' '
  1. meșter care face sau repară lacăte și alte obiecte metalice.
  2. muncitor specializat în ajustarea, asamblarea și repararea unor piese metalice la mașini.


Traduceri