lăibăruț

română

Din laibăr + sufixul -uț.

Declinarea substantivului lăibăruț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lăibăruț	lăibăruțe
Articulat	lăibăruțul	lăibăruțele
Genitiv-Dativ	lăibăruțului	lăibăruțelor
Vocativ	lăibăruțule	lăibăruțelor