laibăr
română
Etimologie
Din dialectul săsesc leibel.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului laibăr | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | laibăr | laibăre |
| Articulat | laibărul | laibărele |
| Genitiv-Dativ | laibărului | laibărelor |
| Vocativ | laibărule | laibărelor |
- haină țărănească (de postav) scurtă până în talie, strânsă pe corp și de obicei fără mâneci; lăibărac.
- manta lungă și largă pe care o purtau odinioară boierii.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online