lantern
(English)
Variante
- (înv.) lanthorn
Etimologie
Din engleza medie < din latină lanterna, prin franceza veche lanterne. Provine din greacă antică λαμπτήρ (lamptír, "faclă, torță"), prin influența al lui latină lucerna.
Pronunție
- AFI: /'læntə(r)n/
Substantiv
lantern, pl. lanterns
Verb
| Conjugarea verbului to lantern | |
| Infinitiv | to lantern |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
lanterns |
| Trecut simplu | lanterned |
| Participiu trecut | lanterned |
| Participiu prezent | lanterning |
- a aproviziona cu lanternă
- To lantern a lighthouse.